Autumn leaves

In drum spre birou astazi am observat o multime de frunze pe jos, neobisnuit de multe frunze doar pe traseul pe care merg zilnic, parca s-ar fi batut o poteca de frunze intre casa si birou. Dumnezeule, cat de compacte si intacte erau. Am venit uitandu-ma tot in jos, atras de imaginea a ceea ce mi se parea o foarte lunga si naparlita piele de sarpe. Superb. Inert. Umed. Mort... Si eu calcam pe ea si nici o frunza nu mi se lipea de talpile bocancilor.
Afara e soare, e cald astazi. Si pielea de sarpe e plina de culori atat de moarte si atat de vii, atat de umane. Se tin de mana si schimba pareri si oamenii le calca in picioare si ele nu urla. Si apare din cand in cand un copil imbracat in haine mai groase si se uita la ele si se gandeste daca e bine sa comunice cu ele sau sa stea sa le priveasca si sa le asculte...si sa plece mai departe.
Ce soarta de efemeride au frunzele de toamna. Lumea trece, gunoierii le matura, le dau foc si se transforma in fum si plutesc din nou. Si, uite asa, am noroc cateodata sa inspir fumul de frunze si sa-l trimit in suflet. Si-l simt atat de cald, atat de lichid, cum intra putin cate putin peste tot, e curios de mine, ma rascoleste, ma ameteste, apoi isi gaseste locul lui si se aduna acolo. Apoi frunzele incep sa rada din nou, isi unesc inca o data mainile, discuta zgomotos. Pe strada era rece si luminos. Aici e cald si intuneric. Ne trebuie lumina si caldura ca sa ne vedem cand mergem la cafea, cand ne aprindem o tigara sau cand ne iubim intre noi. Si nu le trebuie mult sa-si faca lumina in sufletul meu : una cate una incepe sa se aprinda, se transforma din nou in foc, incep din nou sa fie fum, danseaza in mine, isi iau zborul spre nari si pleaca in ceruri. Dar mi-au lasat flacara aprinsa in suflet.
E lumina - vad cine sunt, e cald - simt cine sunt ... am deschis din nou ochii ... numarul 50 din polistiren, pe talpa bocancului stang o frunza verde se tine scai de mine. Acum e in buzunar. Un mic smarald in forma de toamna. Ganduri, apas pe interfon, usa se deschide....welcome back sinner, urc treptele, ajung in mansarda, imi pornesc calculatorul, deschid geamul si imi aprind o tigara. In parc gunoierii dau foc la frunze. Trece o fata grabita prin fum. Azi, o flacara s-a mai aprins in sufletul cuiva. Zambesc. E o noua zi...din viatza mea. :)