Confuzii

Ni s-a intamplat tuturor sa trecem prin momente confuze si haotice. Stim ce inseamna confuzia, stim ce simtim cand we are confused, culmea, ne dam seama cand altii sunt asaltati de confuzii. Stim datele problemei, dar mai avem doua necunoscute : rezolvarea problemei si verificarea.
Starea interioara data de perioada confuza contrazice orice cuvant pe care il emitem si orice opinie referitoare la orice aspect cotidian devine oarecum fortzata la indiferentza. Confuzia declanseaza mijloace de aparare automate pe care persoana in cauza le imbratiseaza la fel de automat, intrucat le confera o oarecare stabilitate. Insa, de multe ori, "mijlocul de aparare" prin care evita adancirea intr-o confuzie si mai mare, implicit intr-o atmosfera interna mai larga si mai "it's dark in here -here -here-here", este chiar persoana care somehow a iesit din starea asta. E ca si ancora unui vapor care cauta fundul nisipos al oceanului.
Aseara, am primit un spam de la cineva din Japonia. Se intitula sugestiv " Don't forget you are a good person" si continutul sau se rezuma la haiku : "A tiger smiles, a snake tells you it loves you. Lies make us evil".

[Ca sa fac o mica paranteza pentru a inlatura anumite confuzii la lecturarea acestui post, tin sa mentionez ca topicurile sociale cotidiene, personalitatea umana si psihicul si psihismul sunt interesele mele personale ca urmare a formarii mele profesionale si personale].

...Acum sa revin la haiku.

Am sters mail-ul si in decurs de cateva secunde mi-am dat seama ca desi, constient nu-i dadusem atentie, in subconstient, lucrurile se desfasurau intr-un alt sens. Bun, si care este legatura intre confuzie si acest haiku atunci ?

Revenim la datele problemei : confuzie -> aparare -> minciuna -> rautate(inconstienta).

Ok, prima parte a ecuatiei am discutat-o la inceputul postului. Acum, care este legatura intre mijloc de aparare si minciuna ? Eu consider ca in mod logic ar fi o legatura subordonata, integrata, B apartine lui A si B este inclus in A => minciuna este un mijloc de aparare. Si unde survine aceasta minciuna, la ce nivel ? Constient sau subconstient ?
Pai, este justificat in ambele cazuri. Cand minti constient ca sa te aperi, inseamna ca ai un scop sau te simti vinovat pentru un anumit aspect. Atunci se mai poate pune problema de confuzie ? Mie deja imi miroase a strategie gandita si intoarsa pe toate colturile autoetichetata drept confuzie.
Cum ramane cu manifestarea subconstienta ? Greu de zis, multe de zis. Voi alege o singura cale pentru a-mi exprima parerea. Esti confuz, nu esti convins, dar te stradui sa iesi. Accepti, intelegi, nu te lasi prada impulsurilor si influentelor inconstiente vulcanice care te indeamna sa reactionezi, nu disperi, incepi sa simti ca poti controla ceea ce se intampla si uite asa apare motivatia naturala de a merge mai departe no matter what. Congrats, ai trecut de cenzura psihica, ai filtrat ce trebuia filtrat ! How is your life today ? Ma bucur sa aud asta, dar ar mai fi un lucru... Instinctul de a ne agatza de alte persoane cand suntem confuzi este mult mai puternic decat acelasi instinct de a ne agatza de lucruri, de elemente imateriale, de concepte sau alte valori sau naiba mai stie ce. La fel cum ancora vaporului cauta nisipul de pe fundul oceanului, in acelasi mod un om il va cauta pe un altul. Este o chestiune de natura, context si logica. Si atunci, ar fi mai bine sa ne straduim sa cautam sa ne ancoram in ceva imaterial / abstract din sau in afara mediului nostru ? Ganditi-va la consecinte, pe cine afecteaza si/sau alimenteaza mai tare ?

Just don't become evil ;)

Responsabilitatile culturale ale unui individ oarecare

In ultimele saptamani incep sa realizez ca cu cat te implici mai mult intr-un demers cultural favorabil sinelui tau cu atat mai greu e sa atingi scopul propus pe care il vezi clar in fatza ochilor de la bun inceput. Pe scurt : stii ce vrei, dar nu stii ce sa (mai) faci. Si atunci incepi sa te gandesti daca investiiile tale personale isi mai au rostul pe o piatza locala extrem de haotica, plina de pseudo-moguli atotstiutori, vizionari autoproclamati, care se bat cu pumnii in piept ca vor face si vor drege si vor avea grija ca toti semenii nisei culturale din care fac parte, sa guste din ambrozia pe care o vaneaza toti ca niste pradatori intelectuali ce sunt. Prostii. Am decis sa ma retrag intr-un patrat de umbra si sa ascult in liniste cum curge acest fluviu mocirlos prin dreptul meu, fara a ma mai zbate sa-mi bag la propriu picioarele in el si sa ma manjesc cu mercenariat ieftin si mercantilism bolnavicios si arogant. Da, recunosc, ca apreciez cand sunt laudat si criticat de anumite persoane pe care le consider indreptatite sa o faca, acele persoane care stiu ce inseamna "ciocu' mic" si care isi vad de treaba lor si, mai mult, care nu-si altereaza sub nici o forma alegerile si preferintele in materie de cultura si care isi mentin cat se poate de verticala coloana vertebrala cand vantul acru al unei mici schimbari incepe sa bata.
Singura concluzie la care am ajuns si pe care tind sa o bat in cuie in capul meu este ca indiferent cata lauda si critica sincera primesti tot ajungi sa fii mintit in fatza si periat cum ca "fight damn it, pt. ca noi venim sa te ascultam, noi venim sa ne simtitm bine, noi ne simtim bine, noi vrem mai multe piese" etc, etc. Bun, voi voi voi ! Dar cum ramane cu interactiunea ? Asadar, am nevoie de o pauza de studiu intens, inchis in sala de repetitii dupa job. Si, recunosc din nou : este, probabil, vina mea ca incerc sa tin sus steagul unui stil muzical care in nici un caz nu va avea vreodata o rezonantza si un impact corect asupra publicului, insa nici voi nu incurajati cu nimic schimbarea. Ma incapatzanez sa cred ca "la noi ca la nimeni" si astfel nu-mi ramane decat sa mai spun doua lucruri : "tot inainte, ca inainte era mai bine" si "Ehem, screw you guys I'm going ... analogic " :))

(In acest post nimeni nu este vizat, targetat sau ochit...Buna sa va fie tensiunea lirica !)

Intru aducere aminte

Acum o buna bucata de vreme (cam prin liceu, hahahahahaha) am inceput sa scriu sub imperiul anumitor impulsuri si a unor influentze din cartile de antropologie culturala pe care le savuram (in special cartea "Diavolul" a lui Alfonso M. di Nola, v-o recomand cu caldura, avand certitudinea la un moment dat ca nu-i dracu' asa de negru :)) ), o carte pe care si acum visez sa o finalizez candva. Nu mi-am propus un anume an sau moment cand sa o termin, deoarece mai scriu la ea in functie de stare, inspiratie si alte criterii de acest gen. Ma simt bine cand stiu ca nu am nici un deadline.
Asadar, am intitulat cartea in limba romana "Intalnire cu Nimeni" sau pe limba engleza "Hello, my name is Nobody" (cine e curios sa afle cine e acest Nimeni va afla dintr-o multime de carti benefice spiritului, si nu ma refer aici la carti de religie, catehism bla bla). Sincer, la inceput am zis ca vreau un roman, apoi am zis ca "om trai si-om vedea" ce va iesi si ce eticheta ii voi pune. Va pun la dispozitie spre lectura un pasaj din primul capitol al acestei carti. Sper sa va ciupeasca de undeva. Enjoy moving your eyes :P

" Vedeam numai oglinzi pe tavan…of ! am uitat ca sunt in putreda camera pe care am inchiriat-o pentru doua zile la un motel aflat la mama dracului in pustiul Arizonei. Ciudat loc; dadea fiori la fiecare reflexie a acelei oglinzi imense plina de praful ce nu mai fusese sters de un mileniu; camera avea un aspect relativ funebru…Aveam impresia ca ceea ce observam in sau prin acel ciob spalacit era o lume in care mai fusesem candva, dar ca si altceva, nu om, ci ca un cal necunoscand taina imblinzirii de catre om, o fiinta pe care dumnezeu o lasase feroce, de o salbaticie adamica, pe care stapanul pamantului o ura, sau, poate,venera… nu stiu.

Finetea materna a cearsafului cu care eram acoperit ma irita intr-un mod sufocant, parca ma inghitea in profunzimea sa albastra de satin ieftin si spalat la infinit. M-am ridicat transpirat si imaginile imi disparura si ma simteam ca si cum as fi primit o palma de la o femeie incredibil de frumoasa pe care avusesem impulsul sa o ciupesc de fund sa vad daca e reala…eram ametit. Am gasit repede un raspuns pueril la acest discomfort : fusesem obosit cand venisem si bausem cam mult. Prea mult ?… Mirosul de acvariu din aceasta camera nu ma deranja, mi-am luat pachetul de tigari de pe pervaz si-am aprins tacticos un rest inceput de vreo trei ori, m-am indreptat spre geam ca sa privesc noaptea care se infatisa cu un fel de erotism fad in fata mea. Singurul lucru bun din aceasta vagauna nesfarsita era intunericul, dar o schelalaiala grava tulbura perfectiunea cereasca si stateam nepasator, dar cu inima cat un ac cu gamalie si priveam cum receptionerul motelului, un ins cu figura de patriarh si cu burta de hangiu medieval, cu maini prea scurte incapabile sa o cuprinda, iesise, din lipsa de somn, sa vaneze coioti . Statea pe o buturuga si detuna sacadat dintr-un Smith&Weson, insa pana si cartusele isi pierdeau precizia datorita plictiselii cu care erau trase de catre grasan, care apasa cu o lincezeala devoratoare pe tragaci …Statea acum cu capul sprijinit de mana sa unsuroasa si paroasa, si pe jumatate adormit, incerca sa traga si sa gaureasca luna parca ar fi fost o banala moneda." (restul some other time) ...

Vineri si luni

Vineri (not 13, pacat) a avut loc cu "mari" surle si trambitze deschiderea in noua locatie a clubului Blue Monday (Blu Mandei). Mari expectantze, mari sperantze (cum va fi ? cum va fi ?). Lumea in fatza clubului de o ora si ceva, agitata, nervoasa, mai auzeam un "p..a mea, ce dracu se intampla ?" Nu dau atentie, intru prin spate cu colegul meu de trupa sa ducem niste scule. Inauntru lumea agitata, hiperactiva, parca erau toti pe prafuri si fumatzi...Zvonuri, rumoare : FIRMA nu mai canta, canta de-ai casei. Hopa, minunile de ultim moment au pus din nou piciorul in prag. There is a God or something playing around with facts. In sfarsit lumea e lasata inauntru. Clubul se umple incet. Ma decid in decurs de cateva secunde :"Inca 10 minute, o tigara si valea, ca nu-mi mai place". Fetzele cunoscute din fostul bar nedumerite, confuze, ne cautam toti din priviri si nu ne zaream. De partea cealalta, cica "high class people" : glam, haine luxoase, tocuri inalte, push-ups, tone de farduri, coafuri, haine extravagante .............. si in boxe Modern Talking.... Am nimerit intr-un film porno nemtzesc din anii 80 ? WTF ? Unde ? cand ? cum ?

Fetzele cunoscute erau palide, sterse in lumina stroboscopului si a luminilor si a "fluturasilor" care se roteau pe pereti...efecte vizuale halucinogene....mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa......narcoza, sinestezie, mirare, gust amar....unde-i barul pe care ne urcam noaptea si dansam ? unde sunt canapelele portocalii roase, unde e stalpul cu oglinzi, perdelele si picturile cu fetele scoase din Alien (toata seria)...si mai ales : unde sunt pozele cu noi cei care am cantat 2 ani acolo alaturi de nume mari, prieteni dragi si dedicati ???

Facelifting my ass...Choose a life, choose a career, choose a widescreen television !

Alcoolul dauneaza grav...Sanatate !

Purple Haze

Am dormit foarte adanc azi noapte si m-am trezit obosit si cu un inceput de durere de cap. M-am culcat si mai devreme decat de obicei. La 12, nu la 2. Azi a fost una dintre diminetzile in care nu am avut chef sa ascult muzica deloc. Liniste si impotrivirea de a adormi din nou sub puterea dushului de dimineatza. Am facut aburi ca intr-o sauna. Stand in fatza oglinzii si asteptand sa se dezabureasca am inceput dintr-un impuls sa desenez un fractal pe "noua" fatza a acesteia. A iesit o oglinda aburita si desenata ca si cum ar fi fost sparta. Si-mi zaream parti ale fetzei, taiate si descompuse ca un puzzle. La cat de ametzit de somn eram inca nu ma recunosteam nicicum. Am dat drumul la apa rece in chiuveta si m-am mai spalat pe ochi inca o data. Nimic...pauza. Si mai somn. Trebuia sa ma si barbieresc. Lene mare, dar fie. Si cum stateam si ma uitam la tubul de spuma de ras si ocazional inapoi la oglinda aburita mi-am dat seama ca sunt in exact aceeasi postura cu personajul principal al filmului The Wall, Mr. Pink Floyd, nevroticul individ-muzician, care traieste in trecut si le traieste si altora trecutul, si-l asuma si si-l interiorizeaza...il face al sau. Ma simt ca el uneori, pierdut printre randurile masinii mele de scris corticale, atarnat prin corzile chitarelor mele, dar nu am nici un favourite axe sub pat :))
Acum, in baie eram din nou ca el. Decizii, decizii - ma rad ? nu ma rad ? Va picura sange in apa ? M-am taiat pe obraz ? Mi-am ras sprancenele ? Am devenit propria mea proiectie ? Vreau sa fiu propriul meu surogat ? Am fost si voi mai fi de fiecare data cand voi fi alterat. Doar eu si umbra mea. Doar eu si simbolurile transformarilor in care tind sa cred ca inca mai cred.
Oglinda se dezabureste incet, cioburile se regrupeaza, fatza mea se recompune. Cearcane, inexpresivitate, ochi pierduti dincolo de perete. Mother do you think they'll try to break my balls ???????
Inca o noua zi mi se arata prin aburi umezi si bolnaviciosi. Deschid usa de la baie, miros de cafea vieneza proaspat macinata, tare, aromata. Mi-a lasat mama o ceasca. A stiut ca azi nu o sa ma trezesc prea usor. Mom knows, mom feels. Zambesc si sting lumina. E frig in camera mea. Ma imbrac. Ma pun in fatza geamului din bucatarie si privesc din nou in gol. Am aprins si tigara fireasca de dimineatza. Suflu fumul spre geam. Se abureste. Soarele scuipa cateva raze de sperantza. Fumul asezat pe geam devine rosiatic. Hehe, Hendrix a avut dreptate : "Purple haze all in my brains / Lately things don't seem the same / Acting funny and I don't know why / Excuse me, while I kiss the sky". M-am trezit cu ochii spre nori. Zambesc din nou. Timid si vag, dar simt ca o fac. Trag un ultim fum din tigara. O sting.
What shall we use to fill the empty spaces ??? ........ Smoke and haze, illusions and dreams.
Have a nice day, 'cause I'm already enjoying it...again :)

Fun Fun Fun

Which Caffeinated Beverage are You?

Autumn leaves

In drum spre birou astazi am observat o multime de frunze pe jos, neobisnuit de multe frunze doar pe traseul pe care merg zilnic, parca s-ar fi batut o poteca de frunze intre casa si birou. Dumnezeule, cat de compacte si intacte erau. Am venit uitandu-ma tot in jos, atras de imaginea a ceea ce mi se parea o foarte lunga si naparlita piele de sarpe. Superb. Inert. Umed. Mort... Si eu calcam pe ea si nici o frunza nu mi se lipea de talpile bocancilor.
Afara e soare, e cald astazi. Si pielea de sarpe e plina de culori atat de moarte si atat de vii, atat de umane. Se tin de mana si schimba pareri si oamenii le calca in picioare si ele nu urla. Si apare din cand in cand un copil imbracat in haine mai groase si se uita la ele si se gandeste daca e bine sa comunice cu ele sau sa stea sa le priveasca si sa le asculte...si sa plece mai departe.
Ce soarta de efemeride au frunzele de toamna. Lumea trece, gunoierii le matura, le dau foc si se transforma in fum si plutesc din nou. Si, uite asa, am noroc cateodata sa inspir fumul de frunze si sa-l trimit in suflet. Si-l simt atat de cald, atat de lichid, cum intra putin cate putin peste tot, e curios de mine, ma rascoleste, ma ameteste, apoi isi gaseste locul lui si se aduna acolo. Apoi frunzele incep sa rada din nou, isi unesc inca o data mainile, discuta zgomotos. Pe strada era rece si luminos. Aici e cald si intuneric. Ne trebuie lumina si caldura ca sa ne vedem cand mergem la cafea, cand ne aprindem o tigara sau cand ne iubim intre noi. Si nu le trebuie mult sa-si faca lumina in sufletul meu : una cate una incepe sa se aprinda, se transforma din nou in foc, incep din nou sa fie fum, danseaza in mine, isi iau zborul spre nari si pleaca in ceruri. Dar mi-au lasat flacara aprinsa in suflet.
E lumina - vad cine sunt, e cald - simt cine sunt ... am deschis din nou ochii ... numarul 50 din polistiren, pe talpa bocancului stang o frunza verde se tine scai de mine. Acum e in buzunar. Un mic smarald in forma de toamna. Ganduri, apas pe interfon, usa se deschide....welcome back sinner, urc treptele, ajung in mansarda, imi pornesc calculatorul, deschid geamul si imi aprind o tigara. In parc gunoierii dau foc la frunze. Trece o fata grabita prin fum. Azi, o flacara s-a mai aprins in sufletul cuiva. Zambesc. E o noua zi...din viatza mea. :)

Lumea prin ochii unui "social dildo"

Intotdeauna am gasit barbatul raportat la o femeie ca o mare ecuatie matematica. Si cum I suck at math, I suck at women. Si de aceea in marele meu masochism intelectual si falsa grandomanie a propriei imagini de sine m-am autoproclamat tacit "the king and queen of social dildos". E simplu : atragi prin nonconformism, atragi prin umor, atragi prin hobby-uri, prin idei, prin excentricitatzi extraflexibile si ultraadaptabile oricarui context incat ajungi sa te mulezi perfect oricarui trend social feminin. Te incadrezi bine in orice decor mai mult sau mai putin stilat, plin de glam si masti. Ajungi sa fi preferat oricarui mascul feroce umflat de steroizi, pe care haina sta impecabil. Camasa iesita de sub pulovar, palaria putin stramba, barba neingrijita, tigarile pe care le fumezi si modul cum expiri fumul, blugii rupti jos pentru ca ti-e lene sa ii scurtezi...fac din tine un Ming Vase uman in momentul in care toate acestea incepi sa le completezi cu cuvinte...masurate, adanci, cu sens, ironii picante si marunte, gesturi ample si calculate, cunostintze variate si un aparent miserupism disperat care cerseste atentie neconditionata. Atragi si inspiri o fada boemie si o pofta de viatza nelimitata. Te trezesti cu zambete, cu priviri insistente, cu tentative timide de a fi abordat, cu fastaceala si rusine.
....si ajungi in sinea ta de individ "fermecator" (vezi doamne) incepi sa devii penibil din nou si jenant, redevii un cersetor neatent de atentie si un cufar plin de gafe. Te bantuiesc greselile permanente pe care le faci, te haituie iara refuzurile tipelor care ti-au atras atentia sau cu care ai ajuns in weekend la ceai si povesti, rasete si buna dispozitie.
....si brusc, revii si raspunzi la intrebarea celei care si-a facut curaj sa sparga gheatza. "Da, am un foc" sau " Da, am de mult bratarile astea pe mana".
Si uite asa incepe o seara frumoasa, in barul preferat in care te cunosc toti, in care te-ai imbatat de nenumarate ori in liniste si fara rusine, in care ai cantat si in care ai numai amintiri frumoase.
Si ajungi dupa cateva shoturi de tequilla sa te dezgheti si sa-ti scoti persoana din umbra si-i povestesti si ei franturi din ceea ce te leaga de anumite lucruri, si ea te asculta si-ti zambeste si in timp ce-i povestesti si o animi cu povestile tale de trezit copiii, mintea ta isi creaza o alta realitate si incepe sa fuga : o sa ajungem sa ne cunoastem, poate o sa ajungem sa fim impreuna, poate o sa ajungem sa ne sarutam, poate o sa ajungem sa facem dragoste, poate o sa ajung sa te duc in locurile care mi-au marcat existentza, poate o sa ne bucuram impreuna de zilele cu soare si de noptile ploioase de toamna, poate n-o sa-mi mori in brate......................poate NU.
Dar, brusc, ii suna mobilul, merge la baie, revine si iti spune : "Vine prietenul meu sa ma ia sa mergem in alt club".............si inghiti in sec prostule si spui in diplomatia ta "Ok, mi-a facut placere, dar nici nu stiu cum te cheama".............si intoarce spatele ca sa-si plateasca consumatia si iese spunandu-ti ca poate ne mai vedem pe aici si dispare pentru totdeauna.
Dar, daca se intampla ca realitatea sa se transforme in ceea ce ti-ai imaginat ? Frate, incepi din nou sa simti, sa te apropii, sa cauti, sa zambesti ca esti bagat in seama, ca esti descoperit de cineva nou, ca poti sa dormi bine, si speri si te automotivezi ca de data asta va fi bine, simti ca devii si mai cool decat erai singur, simti ca iesi din rolul ipocrit de social dildo, revii pe pamant si de abia astepti sa-l simti din nou sub picioare..............................aiurea, parfum, just another dellusional state of inner grace.........si ajungi sa privesti beat umbrele din camera ta in care nu te mai regasesti, in care nu te mai caracterizeaza nimic, fugi la buda si incepi sa vomiti banii investiti in alcool de calitate, iti doresti sa-ti vomiti sufletul si sa tragi apa dupa el si-ti suna din nou in urechi versurile de la Jethro Tull : "Your sperm's in the gutter, your love's in the sink" si te intorci in pat si adormi doar pentru a te trezi din nou a doua zi de dimineatza in postura regala a ignorantei si ipocriziei lumii care ti se deschide luminos si cald din balcon.
Fraiere !!!

Things that stick to my braincells

Aceasta este o poza care mi-a rascolit putin sensul lucrurilor. Mesajul mai ales a contribuit mult la "hey, wtf are you doing here boy? get a grip, relax, think pink etc etc"

Restul pozelor (snippets) le puteti vizualiza accesand link-ul. Take your time and enjoy. Sper sa ramaneti la fel de impresionati ca si mine.

http://www.flickr.com/photos/lynetter/sets/72057594139269787/

This is me

Daddy likes...

Cica-mi suna alarma de la mobil.
Ora 8. Cine se scoala de dimineatza, dar nu foarte, departe ajunge. Mda, pana la buda sa faca pipi-ul zilnic de dimineatza. Mult, ametzit, orbit de neonul din baie. Apoi pun muzica de trezire, ce sa fie ? ce sa fie ? Hmmmmm, stiu ... Kumm - Confuzz. Trag jaluzelele si, minuneeeeeeeeeee, soare. N-am mai vazut soare de cel putin o saptamana. Muzica urla. Foame, culmea, that's new ! Corn flakes cu lapte rece, numai bun la mica mahmureala care ma incearca. Fix...laptele e putin stricat...
Suc de visine. Efect garantat. "Granini, pentru visinele din viatza ta." (alea acre si pline de "vizitatori"). Tigara pe balcon. Haaaaaaaa, 4 grade, soare, masini, zgomot, femei in fusta scurta dressed business cu mers languros de dame intretinute care se descurca in viatza no matter what. Privelistea ma ... incanta ... Inima si plamanii mi se umplu de aerul diminetzii - noxe, pentru o viatza mai data dracului sau OMV-ului. E timpul pentru un dush. Neon orbitor din nou. Apa...mucles. Liniste. "F...-va in gura de idioti, iar ati oprit apa !!!" Ma calmez. Inca o cana de suc de visine.
8.30. Deschid dulapul. Azi pantaloni de catifea, skater shoes din piele intoarsa, camasa cu carouri si pulover...casual. Macar sa dau bine pe strada. Inca nu mi-am gasit o palarie pe plac.

8.45. Muzica over, lumina stinsa. Yala incuiata. Lift. My way or the highway.

9.00. Nr. 50 taiat din polistiren si lipit pe perete la intrare imi apare din nou in fatza ochilor. Lovely. Sunt in viatza, mahmur, cu ganduri multiple ce-mi navigheaza coerent prin emisferele cerebrale. O noua zi, noi succese. Daddy likes ...

Si crevetzii au vise sau One sweet november ... night(mare)

Mi-am luat creveti. Si ii mananc. De foame, nu de placere. Mananc legende asiatice pline de mistere. Oare ce secrete ascund crevetzii acestia ? Oare aveau ei un loc al lor linistit plin de lumina, apa si caldura ? Cred ca nu, altfel nu picau in plasa si nu ajungeau in stomacul meu. Asa-s si oamenii, niste creveti plini de vise si sperantze, care pleaca de capul lor prin lume si viatza si, care la un moment dat sunt opriti din avantul lor tineresc de o plasa a banalului si a kitch-ului, o plasa mizera si vulgara, far pic de sens, fara pic de logica si care, culmea, e branduita cu vopsea de cea mai prosta calitate imaginabila de mintea bolnava a unui om : "This is your shitty life, sucker!" Si, uite asa, pana ajunge "the shrimpman" sa fie digerat sta si se complace, sta si se amageste si uneori incepe sa aiba cosmaruri. Agitatie, frica, spasme, gemete, tine-ma in brate, spune-mi ca e bine, adu-ma inapoi, spune-mi ca sunt un copil bun, spune-mi ca nu pot face rau, spune-mi ca pot sa iubesc viatza, spune-mi ca afara e cald si ca cineva te asteapta la coltul strazii cu o floare deschisa............................................................................................................Si se trezeste singur ! Si e liniste. Doar inima ii bate din ce in ce mai regulat. Si e calm. Inchide din nou ochii, intinde-te si viseaza in continuare, nu ai de ce sa mai fugi, acum sunt langa tine, in tine, in jurul tau. Voi avea eu grija de tine de-acum incolo. Dormi.

......un port....vase....zori.
......eu.....tu.....ai mei si bunicul.
......apa....miros de peste....ceatza.
......ma departez....ramai pe mal....raman si ei.
......ma intorc....plangi......bunicul ridica mana......
......1 an pe mare......mama nu se uita la mine.....tata o tine in brate.
......singur........singura.........singuri.

E doar o iluzie, nici macar un vis, nici macar o sperantza...it's just a passing phase / one of my bad days...Waiting For the Punchline, Deadwing, Blackfield, The Wall, A Momentary Lapse of Reason, Purpendicular...foame de sunet, foame de imagini, foame de atingeri, foame de arome, foame de gust, foame de intuitie, foame de tine ...

(For all the useless dead shrimps in my plate)

Mare blog, mare caracter

Aici puteti urmari niste inregistrari video complete cu unii dintre prietenii mei dragi, trupa Kumm la aniversarea lor de 10 ani, care a avut loc la Opera Nationala in Bucuresti -esti -esti -esti :P

http://soundcheck.adverb.ro/

Pete de culoare

Mi se pare foarte normal sa vezi in fatza ochilor un mare blank spot, sa vezi numai o singura culoare. Nici un contur, nici o forma. Nu sunt orb de felul meu, ci orb de ne-felul meu.
Aseara la ora 23 am picat pe scari in fatza blocului. Nu eram beat, dar era ud pe trepte si am alunecat. Nu intereseaza pe nimeni ca am picat. E un bun subiect de amuzament.
M-am cules de pe jos si m-am hotarat sa merg sa ma mai plimb prin ploaie. Marunta rau si uda apa asta de ploaie. Dar e colorata, nu ca apa de la robinet. Apa de ploaie e o sugativa nenorocita care ia culoarea spatiului pe care pica; pe hainele mele, pe trotuar, pe masini, pe par, pe tine desteapto. Pica colorat cum pica un om pe scari : full contact fara dureri. Singura consecintza ? Inainte sa adorm m-a apucat frigul si tremurul de rigoare. Vibrato-ul natural al existentei de fapt si de drept al conflictelor interne intre organe, intre celule, intre sentimente si ganduri.
Si odata cu tremurul acesta se scutura si apa colorata de pe tine. Te parasesc culorile, palesti in lumina umbrelor din camera si te ia dracu. Cum imi permit sa raman fara culoare ??? Voi cum reusiti sa va pastrati culoarea in obraji si sa zambiti ? Vreau sa invatz de la voi !
Ce frumos e acum afara....ploua marunt....culorile picaturilor de apa sunt putin mai sterse. Azi noapte parca erau mai vii, (imi) picau mai bine pe haine...acum pica pe langa mine...ma ocolesc culorile, se scurg pe langa mine.
Si brusc mi-a venit ideea pentru proiectul la care lucrez acum : Cum faci publicitate unei culori comune din jurul tau ? Cum faci din culoarea asta THE COLOR ? Cu ce e ea mai speciala decat toate culorile cu care e complementara, vulgar de misto, brutala ? Astazi : portocaliu, pentru ca aseara picaturile de apa erau portocalii, asa cum am vazut in fatza ochilor orizontul care tremura in timp ce ma pravaleam pe scari.
Chiar ma parasesc culorile ?