Duminici insorite

De mult nu am dormit cu jaluzelele deschise, asa ca ieri dimineatza m-am trezit scaldat in soare. Atingeri fine ale razelor pe obraji, caldura lor ca un sarut de buna dimineatza, frumos, simplu, linstit. Zambeam deja in timp ce ma dezmeticeam dupa un somn adanc si destul de agitat. In ultima vreme visez tot felul de ciudatenii si aberatii cu diferite persoane cu care intru in contact.
M-am ridicat din pat, m-am uitat pe geam...pustiu, o mare de soare, cer senin, 13 grade. Wow, ce zi superba. Am pornit laptopul, am pus muzica de trezire, am pornit messengerul, lista goala...Minune, prima data cand nimeni nu era online. M-am simtit usurat, nici nu prea aveam chef sa stric momentul de "energizare solara" cu vreo discutie de genul : "bah, n-ai piesa aia, ca eo o tot kaut ? bah, nu o am pt. ca nu ascult stilul, sorry, brb"...
M-am imbracat, m-am spalat si m-am asezat pe fotoliul meu preferat de langa geam si am inceput sa privesc in zare. Am hotarat, intr-un final sa imi iau si micul dejun : mozarella cu rosii, foarte bun, foarte sanatos...insa tot in fotoliu cu tava langa mine. Imi place cateodata sa frec menta la mare arta si sa pierd timpul intr-un mod cat se poate de burghez si boem posibil, adik sa nu misc nici macar un deget, sa privesc fara obiectiv, dincolo de acoperisurile blocurilor si sa nu-mi pese ca mama trebaluieste prin bucatarie, ca tata inca doarme, ca suna telefonul in hol. Am decis sa ma lepad de aceste mici efecte de distorsiune. Doamne, cat de bine si de linistit ma simteam. Asa a trecut vremea cam pana pe la 3 cand primesc sms de la Luci : "O ciorba ?" ... Yeah, de ce nu. Pe la 3.30 am plecat cu Luci la Piccolo, unde, consultand meniul mi s-a facut pofta de rizzoto cu legume si ciuperci. Din nou, bun si sanatos. Mancare de duminica, pt. un stomac lenes cum era al meu in acele momente. Pe la 4.30 trebuia oriucm sa ma intalnesc cu un prieten de-al meu, Liviu, proaspat intors din Norvegia, alpinist, scubba diver, om in permanenta nevoie de adrenalina. Trebuia sa ne vedem sa catch-up some time, sa discutam, sa profitam de duminica plina de viatza. Ne-am intalnit in fatza la Chanson, unde, surpriza, ne mai astepta inca un tovarash de-al nostru si bun prieten cu Liviu, Espo, proaspat intors si el din Chamonix de la escalada pe ghetari. Am hotarat sa mergem la o berarie nou deschisa in oras, sa bem o bere nefiltrata, vikinga, primitiva...
Loc super linistit, iz nemtzesc, muzica de cacao, preturile super decente, bere buna. Ieri am baut bere dupa 7 luni. Mai ales ca nu era filtrata si acidulata.
Si, am inceput discutiile despre expeditii, despre Himalaya, despre dormit prin corturi, despre echipamente...si am ajuns sa discutam despre suflete, despre nevoi, si am ajuns dupa 4 ore, in care parca am parasit putin harta temporala si spatialitatea, la aceeasi concluzie toti : daca nu ne aducem aminte sa visam, daca nu ne spunem cateodata : "DA, POT !", daca nu uitam sa iubim, daca nu uitam sa zambim si daca nu uitam sa apreciem ce si mai ales pe cine avem langa noi...atunci avem toate sansele sa ne sufocam sufletul si sa incepem si noi putin cate putin sa ne stingem. Si, atunci, unde e rostul ? unde e limita ? unde sunt eu si unde esti tu ? MAKE LOVE, NOT WAR !