Poate...

"Inca nu stiu ce ai vazut in ochii mei in acea noapte cand stateai cu capul pe genunchii mei si mana ta dreapta se pierdea pe pielea bratului meu. Ma descopereai cu degetele tale reci si ma pierdeai in stropii de lumina din ochii tai in intunericul camerei tacute, printre umbrele perfecte ale masinilor ce treceau lent si adormite pe sosea resfrante fad si apasat pe peretii ondulati si imperfecti. Ai trecut dincolo de mine si de pleoapele mele inerte care iti priveau fascinate genele si scanteile zglobii de copil impacat si linistit...Te visam ca adormi in ochii mei, ca te sarut pe varful nasului si stranuti incet ca sa nu ma faci sa clipesc. Te doream sa-mi devii piele, sa-mi aluneci in picaturi rotunde spre degete, sa-mi umezesti unghiile si sa picuri pe perna pe care ma odihneam cu tine.
...si tu ma provocai la lupta cu clipele care treceau, ma provocai sa nu ma pierd in privirea ta, ma provocai sa nu iti ating buzele decat cu varful degetelor mele calde, ma doreai sa-ti fiu zambet timid in coltul gurii tale intredeschise in timp ce visele tale ma visau lacat al amintirilor din mult prea agitatul tau ocean albastru.

Mai stai putin in ochii mei. Mi-e bine. Imi esti tu. Iti sunt eu. Ma scurg nevazut spre temnitele cuvintelor pe care nu poti sa mi le rostesti, precum urletul sirenelor ambulantelor care ne-au speriat pentru cateva secunde. Linisteste-te. Hai inapoi in ochii mei. Inca iti doresc respiratia, inca iti soptesc lacrimile, mai pot sa-ti aud rasul, iti simt parul printre degete. Esti aici...nu esti doar o iluzie a imaginatiei si gandurilor mele.
Sunt inca aici, mister al privirii tale, necuvant al buzelor tale, sunet al valurilor tale, iluzia formelor tale, mana din parul tau, lacrimile uscate de pe obrazul tau.

M-ai sorbit precum un cocktail de alizee si nori de ploaie de vara, m-ai grait ca pe o silaba...Inca te pierzi cu degetele pe pielea bratului meu stang, inca picuri pe perna mea, insa eu pot sa tac si sa nu clipesc. Nu vreau sa-ti pierd geometria, nu pot sa nu te mai strig, nu am invatat sa renunt a-ti mai fi umbra pe canicula, dar mai pot crede in rima buzelor tale pe care nu doresc sa le tatuezi cu cuvinte. Doar lasa-le intredeschise pentru clipa in care se va face dimineatza..."

-------------------------------------------------------------------------------------

***Nu stiu de ce am scris cele de mai sus, dar ma bucur ca nu le-am ignorat cand imi rodeau in gand in timp ce veneam spre casa pe strada pe care am crescut. E o noapte calda si plina de parfum***