O zi normala

Stau in fatza monitorului, scriu cu o mana, mestec guma, diger junk salad (mancarea mea solida pe ziua de azi), imi scarpin barba in cautarea unui subiect pentru acest articol. Mai inainte mi-am sters ochelarii. A plouat pe lentile cat am fumat afara. Nu ma deranjeaza sa ma ude ploaia. In urechi imi rasuna hi-fi "Everything is gonna change / But life ain't gonna wait you can fight it but you know it / Never will change ain't nothin gonna change till you change...". Deh, ma mir ca nu ma pot satura de ascultat Richie Kotzen chiar daca l-am vazut de 2 saptamani. Se pare ca nu ma pot satura de bun simt, calitate, sunet si diverse perceptii percutante in toti analizatorii dati de natura in care m-am naturalizat, materializat si/sau maturizat (?!?!?!). Nu ma satur sa-mi dau mereu sanse, sa sper ca ma pot schimba intr-atat incat sa ajung la convingerea ca a face o schimbare nu e echivalent cu a fugi de dragul de a evita sa persisti intr-o eroare sau confuzie interioara. Nu, nu e vorba de schimbarea unor schimbari inevitabile, care neintrerupt te schimba din alb in negru si invers. E doar vorba de "going deeper, standing higher, falling harder, gettin' weaker, sinking deeper...growing stronger" ... e vorba de curbe sinusoidale, de sistole, de respiratii sacadate, de emotii nechibzuite, gesturi necontrolate, izbucniri comice. "I am so innocent, I swear to God" ... Inca mai pot sa ma gandesc ca de indata ce va iesi soarele si se va face cald imi voi lua palaria pe cap, o carte de Stanescu in mana si dorintele de a simti caldura in suflet undeva pe o banca sau pe un scaun de ceainarie tacuta si pur si simplu voi sta. Citesc o pagina, ma gandesc la tine, mai citesc una...ma uit la copiii care se joaca in nisip, mai citesc o pagina...mai oftez si-mi apare un zambet mic in coltul gurii, mai citesc o pagina...ma joc cu colierul din lemn de la gat, mai citesc o pagina...mai visez putin cu mine, mai ratacesc aiurea pe aleile parcului, mai privesc Morganele apetisante care se unduiesc pe corso pline de incredere, excitate de privirile largi ale masculilor vanjosi proaspat iesiti din barlogurile lor gelate si parfumate fin cu miresme de contrafacut. Nu, sa nu cumva sa ma intelegeti gresit..., nu am nimic cu cei in cauza sau cu cele in cauza...sunt si eu propria mea fitza, sunt si eu propriul meu gel de par, propriul meu trend 2008, doar ca raman eu, asa cum ma stiti multi dintre voi. E loc pentru fiecare in viatza mea. Stiti de ce e atata loc ? pentru simplul fapt ca nu stiu ce insemna a avea locul tau. Daca l-as avea, pe moment as fi inutil...cum m-as mai putea deplasa daca mi-am gasit spatiul ?

Chiar astazi ti-am povestit pe messenger cum privesc cautarea locului. Nu sunt sigur, dar avem nevoie de un loc ? In ziua de azi mai avem loc ? Romanticul efervescent din mine tinde sa imi impuna o idee : nu suntem noi locul pe care altii il cauta ? Nu sunt altii locul pe care il cautam noi ? Nu de aceea ne cautam multiplul existential, nu de aceea ne place diversitatea ? Nu de aceea nu suntem multumiti ? NU DE ACEEA NE PUNEM INTREBARI ???????????

Am luat o gura de apa. Mi s-a deshidratat gandul. M-am uscat si m-am udat din nou. Am mai lins si niste miere de pe un deget. Dulce. Am mai ascultat cum unii dau indicatii altcuiva sa-si faca profil pe Hi5. Am mai citit inca o data ca fumatul poate sa ucida (la fel si rebelii islamisti). Am mai citit un blog, am mai scris pe al meu..."Am cravata mea, sunt pionier", "Am o jena", "Am trait s-o vad si pe asta", "Am fost copil, copil sunt inca", "Am biletul de anul trecut de la Waters", "Am biletul de anul asta de la Kotzen", "Am(andoi)"... Am pofta de o suhaida...

Al vostru Mojo Priest, ma inclin prin inclinare de la mijloc ;)