vineri, 9 mai 2008

Pentru copilul din voi !

Va mai aduceti aminte de cand erati mici ?

ELENA FARAGO

Gândăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

E 2 noaptea si mi-am adus aminte de ce mi-a zis bunicul meu cand am calcat un gandacel intr-o dimineatza de primavara acum multi ani :)

3 comentarii:

Anonim spunea...

wow, a talking bug... kill the freak!!!

HubuBubu spunea...

Bine Sanduuuuuuuuuuuu :) Dupa ce-l prajesc >:)

Nu-i asa un TRAGEDY (all metal tribute to the BeeGee's) :))

Stef spunea...

"Gandacelul"...am citit poezia aproape tremurand de emotie...prima mea poezie.nici nu stiam sa citesc cand ai mei m-au invatat cele cateva strofe, pe care le recitam ori de cate ori vreau sa se mandreasca cu mine.cat de rau imi parea de gandacel, cat sufeream pt el, cat suflet puneam cand "interpretam" poezia..
azi, dupa o zi nu prea fericita, cand am ajuns acasa, blog-ul tau m-a facut sa zambesc si mi-a dus gandurile departe..f departe..mersi, bubu! :)