"Acum", un prezent trecut in viitor (part 2)

Astazi mi-e mai cald ca ieri.
Astazi sunt mai odihnit ca ieri.
Astazi promit ca nu mai promit.
Astazi ascult Sting mai mult ca niciodata.
Astazi dau mai multa importantza lucrurilor din jurul meu.
Astazi ma simt din nou elegant.
Astazi am chef de munca mai mult ca ieri.
Astazi simt ca soarele e mai cald decat ieri.
Astazi am mancat la pranz in oras.
Astazi pot mai multe.
Astazi simt mai multe.
Astazi sunt sigur pe mine.
Astazi nu ignor.
Astazi sunt un true british gentleman.
Astazi, in drum spre casa voi trece prin parc.
Astazi ma bucur ca m-am intalnit cu cineva drag.
Astazi incep sa mai cresc putin.
Astazi, chiar daca mai cresc, voi ramane un copil.
Astazi, chiar daca mai cresc, dar raman copil, tot o sa zambesc cand va trece pe langa mine o femeie frumoasa.
Astazi mi s-a zambit inapoi.
Astazi am zambit inapoi.
Astazi va fi si maine...

Astazi e Joi !

Sarmalizare

Acesta este ultimul videoclip al celor de la Sarmalele Reci. Sper sa va pice bine.

"Acum", un prezent trecut in viitor

Azi ma simt mai solar, decat pana acum.
Astazi ma simt mai sigur si mai increzator in mine, decat pana acum.
Astazi prefer sa vorbesc, decat ascult.
Astazi prefer sa comand carti, decat sa primesc comenzi.
Astazi prefer sa imi aduc aminte, decat sa amintesc.
Astazi ma uit mai mult pe geam, decat ieri.
Astazi numar cat mai putin frane si ambulante, decat ieri.
Astazi vreau sa rad mai mult, decat ieri.
Astazi ma gandesc ce bine ar fi cu un ceai in fatza, in Paris la Chatelet, decat in Oradea la birou.
Astazi ma simt mai elegant, decat pana acum.
Astazi am parul mai lung, decat ieri.
Astazi am mai putini bani, decat ieri (but who the fuck cares, cause I don't ?)
Astazi am gasit Activia natur la abc, ieri nu.
Astazi am mancat omleta cu rosii la micul dejun, nu cornflakes cu lapte.
Astazi imi pun statusuri pozitive pe messenger, fara a comunica ceva special.
Astazi mi-am schimbat parfumul.
Astazi ma simt mai iubit decat alti pamanteni.
Astazi simt nevoia sa tin pe cineva de mana.
Astazi nu imi pun telefoanele la incarcat.
Astazi tin mainile in buzunare.
Astazi ma uit mai mult in sus, decat jos.
Astazi zambesc cand vad o femeie frumoasa pe strada.
Astazi imi doresc o femeie tacuta langa mine...
Astazi vreau sa ma uit la tine /
Astazi pot sa visez mai mult decat maine /
Astazi stiu sa scriu si in rime /
Astazi stiu c-o sa-ti pic mult mai bine /... /
Astazi promit sa tac, sa privesc /
Astazi nu stiu si nu vreau sa cersesc /
Astazi simt la fel cum gandesc /
Astazi vorbesc la fel cum soptesc.

Parafrazez si spun ca, ASTAZI, Cele 7 pacate capitale se numesc Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri, Sambata si Duminica.

Astazi e Miercuri.

What's a SOFISTICASUAL ?

Deja prea multa lume ma intreaba ce inseamna acest termen pe care il folosesc relativ des in ultimele zile. Il folosesc pe messenger, la statusuri, am ajuns sa-l folosesc aici pe blog si chiar in discutiile cu persoanele cu care ma intalnesc. Asa ca m-am hotarat sa ofer 10 definitii ale acestui termen pentru a lamuri lumea de ce-mi place mie acest termen. De la bun inceput precizez ca nu exista o definitie universala, acesta fiind un concept caruia fiecare persoana ii atribuie definitii personale. Acest cuvant semnifica altceva de fiecare data pentru ca cel care il foloseste este mereu diferit. Si ca sa nu mai lungesc povestea, iata cele 10 definitii ale mele :

SOFISTICASUAL = orice persoana care crede in puterea culorilor

SOFISTICASUAL = orice persoana care crede in puterea cuvintelor

SOFISTICASUAL = orice persoana care invatza ca A ASCULTA nu e similar cu A AUZI

SOFISTICASUAL = orice persoana care simte din cand in cand nevoia de a se indragosti

SOFISTICASUAL = orice persoana care alege sa faca rar schimbari, dar de calitate

SOFISTICASUAL = orice persoana care crede ca "haina nu-l face pe om" , dar ce bine
sta pe el

SOFISTICASUAL = orice persoana pentru care ironia nu este o figura de stil, ci un
surogat elegant al pumnului

SOFISTICASUAL = orice persoana pentru care rasul e cel mai bun remediu impotriva
imbatranirii tenului si a pielii, impotriva pasivitatii si
ignorantei, impotriva discriminarilor si impotriva pierderii
identitatii de sine

SOFISTICASUAL = orice persoana pentru care viitorul suna bine, dar nu si-l planifica
prea in amanunt

SOFISTICASUAL = orice persoana pentru care sintagma "sunt...si mi-e de ajuns" nu
inseamna a ignora primele 9 definitii ale termenului SOFISTICASUAL

Cam asa percep eu la o privire in fuga, acest SOFISTICASUAL.

Si ca sa va dau o explicatie a primului meu contact cu acest termen, va divulg ca am aflat ca trendul modei mondiale a acestui an sta este denumit sugestiv SOFISTICASUAL. Daca e un fashion trend, de ce nu ar putea fi si un lifestyle ???

VOI CAT DE SOFISTICASUAL SUNTETI ? SI MAI ALES CUM ?

The sunny side of my street

Ieri, dupa incheierea a aproape 35 de ore de munca aproape continua, in mod normal ar fi trebuit sa pic de oboseala. Din contra, aveam un mare chef de viatza, nu resimteam mai nimic, asa ca am mers de la job acasa, am mancat si am plecat prin oras. M-am intalnit cu Istvan, Andrei si Dana la Chanson si am inceput sa stam de povesti. Printre o droaie de subiecte, Istvan a pomenit la un moment dat de primul lui concert adevarat la care a fost prima oara : Santana la Budapesta. Si am inceput sa dezvoltam subiectul. Si uite asa mi s-a facut o pofta nebuna sa ascult vechile albume Santana si Santana Brothers din tineretile parintilor mei, albume pe care le devoram in liceu cu fiecare ocazie. Mi-era dor de Abraxas, Caravanserai si altele.
B52 si Cuba Libre au fost numai bune ca "preludiu" al unei nopti ce a fost plina de erotismul muzical al lui Santana, care mi-a rasunat in vise pe tot parcursul somnului. Vise tropicale, sunet de ocean, gust de tutun si fructe, miros de nuca de cocos, culori si narcoze silentioase, vant lin si valuri, dansuri ancestrale...Suna alarma la mobil. Ora 7. O noua zi...buna de adus aminte. See ya around sofisticasuals...

Duminici insorite

De mult nu am dormit cu jaluzelele deschise, asa ca ieri dimineatza m-am trezit scaldat in soare. Atingeri fine ale razelor pe obraji, caldura lor ca un sarut de buna dimineatza, frumos, simplu, linstit. Zambeam deja in timp ce ma dezmeticeam dupa un somn adanc si destul de agitat. In ultima vreme visez tot felul de ciudatenii si aberatii cu diferite persoane cu care intru in contact.
M-am ridicat din pat, m-am uitat pe geam...pustiu, o mare de soare, cer senin, 13 grade. Wow, ce zi superba. Am pornit laptopul, am pus muzica de trezire, am pornit messengerul, lista goala...Minune, prima data cand nimeni nu era online. M-am simtit usurat, nici nu prea aveam chef sa stric momentul de "energizare solara" cu vreo discutie de genul : "bah, n-ai piesa aia, ca eo o tot kaut ? bah, nu o am pt. ca nu ascult stilul, sorry, brb"...
M-am imbracat, m-am spalat si m-am asezat pe fotoliul meu preferat de langa geam si am inceput sa privesc in zare. Am hotarat, intr-un final sa imi iau si micul dejun : mozarella cu rosii, foarte bun, foarte sanatos...insa tot in fotoliu cu tava langa mine. Imi place cateodata sa frec menta la mare arta si sa pierd timpul intr-un mod cat se poate de burghez si boem posibil, adik sa nu misc nici macar un deget, sa privesc fara obiectiv, dincolo de acoperisurile blocurilor si sa nu-mi pese ca mama trebaluieste prin bucatarie, ca tata inca doarme, ca suna telefonul in hol. Am decis sa ma lepad de aceste mici efecte de distorsiune. Doamne, cat de bine si de linistit ma simteam. Asa a trecut vremea cam pana pe la 3 cand primesc sms de la Luci : "O ciorba ?" ... Yeah, de ce nu. Pe la 3.30 am plecat cu Luci la Piccolo, unde, consultand meniul mi s-a facut pofta de rizzoto cu legume si ciuperci. Din nou, bun si sanatos. Mancare de duminica, pt. un stomac lenes cum era al meu in acele momente. Pe la 4.30 trebuia oriucm sa ma intalnesc cu un prieten de-al meu, Liviu, proaspat intors din Norvegia, alpinist, scubba diver, om in permanenta nevoie de adrenalina. Trebuia sa ne vedem sa catch-up some time, sa discutam, sa profitam de duminica plina de viatza. Ne-am intalnit in fatza la Chanson, unde, surpriza, ne mai astepta inca un tovarash de-al nostru si bun prieten cu Liviu, Espo, proaspat intors si el din Chamonix de la escalada pe ghetari. Am hotarat sa mergem la o berarie nou deschisa in oras, sa bem o bere nefiltrata, vikinga, primitiva...
Loc super linistit, iz nemtzesc, muzica de cacao, preturile super decente, bere buna. Ieri am baut bere dupa 7 luni. Mai ales ca nu era filtrata si acidulata.
Si, am inceput discutiile despre expeditii, despre Himalaya, despre dormit prin corturi, despre echipamente...si am ajuns sa discutam despre suflete, despre nevoi, si am ajuns dupa 4 ore, in care parca am parasit putin harta temporala si spatialitatea, la aceeasi concluzie toti : daca nu ne aducem aminte sa visam, daca nu ne spunem cateodata : "DA, POT !", daca nu uitam sa iubim, daca nu uitam sa zambim si daca nu uitam sa apreciem ce si mai ales pe cine avem langa noi...atunci avem toate sansele sa ne sufocam sufletul si sa incepem si noi putin cate putin sa ne stingem. Si, atunci, unde e rostul ? unde e limita ? unde sunt eu si unde esti tu ? MAKE LOVE, NOT WAR !

Paris - amintiri si "In cautarea timpului pierdut"

Acum 3 ani incepeam sa imi deschid ochii din somnul urban in care ma aflam si sa ajung brusc intr-o realitate metropolitana agitata..., trezindu-ma singur in Gara de Est din Paris cu o harta a orasului in mana si un rucsac de 80 de litri in spate. Na, unde dracu am ajuns ? Hmmmmm, Gara de Est, cartierul Saint-Denis (locul in care au inceput revoltele rezidentilor de provenientza araba - what a nightmare). Trebuia sa ajung pe Rue Ribera. Ma asez pe jos, aprind o tigara, desfac harta si incep sa fac turul metropolei cu degetul. Gasesc dupa jumatate de ora si stradutza pe care trebuia sa ajung. Consult harta metroului, si, shock : 38 de statii pana la destinatie, schimbat 3 metrouri. Ora 5 AM, metroul se deschide la 6 AM. Ce dracu fac ? Afara frig, in gara nimeni...doar un ofiter de la paza. Intru in vorba cu el. Se plictisea si el pana iesea din tura. I-a prins bine ca l-am abordat. Am inceput sa povestim. I-am spus ce caut la ora aia in Paris-ul inca tacut si linistit in noapte, la -5 grade. Student, calator, fugar in cautare de repaos, copil in cautarea unor pusee de maturitate. Brusc, Antoine (caci asa il chema), m-a intrebat de ce sunt asa de calm avand in vedere ca sunt singur pentru prima oara atat de departe de casa. Eh, cu singuratatea eram obisnuit...distantza era usor problematica. S-a ridicat de langa mine, a mers pana la automatul de cafea si pe urma la cel de tigari. S-a intors cu doua cafe-au-lait fierbinti si cu un pachet de Philip Morris Golden. O cafea si tigarile erau pentru mine. Au fost din partea lui. (*Pana in ziua de azi am pastrat acel pachet de PM Golden ca amintire a unui gest uman pe care la momentul acela l-am considerat ca fiind iesit din comun, dar foarte serios si sincer).

Ora 6 AM. Metroul se deschide. Incep sa mai apara oameni. Antoine s-a oferit sa ma ajute cu mersul lucrurilor prin subteranul parizian. Mi-a aratat de unde iau bilete, unde sunt punctele de control, unde schimb metrourile...si ceea ce m-a uimit...care sunt statiile unde canta romani. Ulterior am vazut ca acei romani, care fac parte din Sindicatul Muzicienilor de la Metrou practicau doar jazz la baza, de la django pana la latin jazz. Incredibil.

Am urcat in primul metrou. Aproape gol. Cativa punkeri drogati, cativa politisti care se uitau amenintzator la ei, si cativa oameni motzaind pe scaune in drum spre lucru. Ma uitam pierdut pe geam, ma minunam la fiecare statie unde se oprea metroul de lumea aceea subterana mica si plina de sunet care mi se prezenta lasciv si decadent timp de cateva secunde (plasme, muzica, printuri cu filme, reclame la sex shops, concerte etc)...mult roz, mult verde, mult mov...miros de subteran degradat, lipsa de aer...rasul patologic al punkerilor...MAD MAX feeling...impresionant. Eram uimit si impresionat. Eram la fel de calm, la fel de lucid, la fel de planificat si atent cand trebuia sa cobor...statia Ribera, intr-un tarziu. Ies de la metrou. Ora 9.30, aer curat, verdeatza, soare, frig placut totusi, cladiri vechi, cateva masini parcate. Incep sa caut numarul 48. Rue Ribera nu era foarte lunga.

Ajung in fatza unei case cu etaj acoperita complet cu iedera. WOW, unde am ajuns ? Stupefiat, ma frec la ochi, casc, sun la interfon, spun cine sunt. La cateva secunde, poarta se deschide, iese Parintele Claudiou: "Buna dimineatza, Bogdane. Ai ajuns numai bine pentru micul dejun. Acum am scos painea din cuptor"...

P.S. Poate va intrebati ce legatura are continutul postului cu "In cautarea timpului pierdut" din titlu ? E simplu: dupa prima gura din cafeaua oferita de Antoine a inceput mica mea aventura in "bucla proustiana" si incursiunea fenomenala in epopeea "parfumurilor" pariziene cotidiene, stradale, nocturne, duminicale, artistice, universitare si mai ales ........ umane.

Merci Burger

Aici sunt videoclipurile a doua piese care mi-au scuturat putin apele interioare. Sper ca si voua.

Cateva clipe de luciditate interioara

Uite ca am ajuns si in 2008. A mai trecut un an, s-au mai adaugat niste amintiri, am mai trecut prin noi experiente, am mai crescut putin. Sunt mandru de 2 mari realizari petrecute anul asta : am ajuns de la 110 kile la 91 and goin' down baby si mi-am schimbat jobul. Eu simt ca am luat niste decizii corecte cu privire la persoana mea si ma bucur nespus. Si, ca sa fac un mic inventar, in 2007 s-au intamplat cam urmatoarele :

- anul a inceput prin dizolvarea lenta a echipei de creatie de la agentia de publicitate in care am lucrat; Adi, plannerul nostru a plecat la Leo Burnett la Bucuresti si si-a schimbat radical viatza; Mircea, colegul meu de suferintza creativa, a plecat 4 luni in Franta cu bursa si am ramas sa duc impreuna cu Luli si Onisim in spate piatra sisifica a creativitatii fortzate.
- in aprilie mi-am vazut un vis implinit : am fost la Roger Waters la concertul de la Budapesta din turneul Dark Side of The Moon. Mare revelatie, asa se canta, asa se simte, asa se face.
- in mai de ziua mea m-am imbatat ca un porc, am cantat si am fost imbracat in portocaliu, am dansat ca un animal cu Delia si cu Laura, am plecat acasa. Crunt.
- in iunie am decis ca trebuie sa-mi caut alt job si-am tot cautat pana in noiembrie.
- in iulie am anuntzat ca plec in concediu timp de 2 saptamani in Italia in august.
- in august am numarat fiecare zi pana la concediu; si acum vine partea cea mai incarcata emotional a acestui an : cu vreo 2-3 zile inainte de plecarea in Italia, am reintalnit o persoana pe care o cunosc din clasa a 5-a de la cursurile cu scotienii veniti la noi, la liceul Eminescu. O cheama Roxana. Ne-am scris cateva mesaje private pe hi5. I-am povestit ca plec in concediu si ca urmeaza sa ne si vedem la fatza la un ceai dupa ce ma intorc.
- in septembrie m-am intors bronzat si linistit dupa ce am strabatut cam toata Italia de la Nord la Sud impreuna cu Sandu, Laura si Zsolt; m-am intalnit cu Roxana la ceai si am povestit mult si multe. Am fost placut atras de zambetul ei de pustioaica pariziana si rasul colorat de copil fara griji. Si mi-am pus automat o intrebare care in mod absolut nemediat constient imi erupe in cap in asemenea situatii : "Ce se ascunde in sufletul tau ? Ce este dincolo de privirea aceea atenta ?"
Cu timpul am aflat putin cate putin. Am descoperit o persoana cu un univers colorat, un calator neobosit inspre locul acela pe care sa-l poata numi : "Al meu si numai al meu", o persoana careia nu-i este niciodata teama sa isi palmuiasca demonii interiori, o femeie care nu refuza niciodata momentele de stat cu sine, in sine, pentru sine, dar mai ales un om care face orice pentru a-si pastra spiritul ludic cat mai aprins, viu si luminos. Si uite asa am ajuns sa o respect si sa o admir enorm, si... Prin ea am ajuns sa ma privesc pe mine si sa invatz anumite lucruri despre mine si despre limitele mele, despre imaginea si stima mea de sine, despre sinceritatea fatza de mine si despre nevoia constanta de a cauta. Fazan, Piticot, umbre pe pereti, Hall's, stencils noi pe peretii mei, Rosia, Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor lui, 4 luni 3 saptamani si 2 zile, Disney Classics, decizii si alegeri, Johnnie Walker, 31 Decembrie 2007, ora 23.35, 1 ianuarie 2008, ora 00.01 - zambesc, imi pun doua dorintze, deh, doar am promis, ma uit la cer, vad cateva stele : HERE WE GO AGAIN !!!

P.S. Merci mult Burger pentru Keith Urban, you know which one ;)