Revin asupra top 5-urilor din viatza mea, de aceasta data cu ajutorul Youtube-ului. Nu o s-o lungesc prea mult cu vorbaria...Asadar :
Top 5 Disney Alltime Classics :
1. Beauty and the Beast
2. The Aristocats
3. Jungle Book
4. Alladin
5. Lion King
Top 5 Favourite Ads
1. Nike - Shadow Running
2. Tabasco
3. Pot Noodle - Gollum
4. Honda - "The Power of Dreams"
5. Bud - Swear Jar
Top 5 Favourite Stand-up Comedy Acts
1. Eddie Griffin - Aliens & Michael jackson
2. Robin Williams - Inventing golf
3. Jeff Dunham - Achmed, the dead terrorist
4. Pablo Francisco - Movie trailer voice
5. Eddie Murphy - Delirious (James Brown)
joi, 28 februarie 2008
vineri, 22 februarie 2008
miercuri, 20 februarie 2008
Poate...
"Inca nu stiu ce ai vazut in ochii mei in acea noapte cand stateai cu capul pe genunchii mei si mana ta dreapta se pierdea pe pielea bratului meu. Ma descopereai cu degetele tale reci si ma pierdeai in stropii de lumina din ochii tai in intunericul camerei tacute, printre umbrele perfecte ale masinilor ce treceau lent si adormite pe sosea resfrante fad si apasat pe peretii ondulati si imperfecti. Ai trecut dincolo de mine si de pleoapele mele inerte care iti priveau fascinate genele si scanteile zglobii de copil impacat si linistit...Te visam ca adormi in ochii mei, ca te sarut pe varful nasului si stranuti incet ca sa nu ma faci sa clipesc. Te doream sa-mi devii piele, sa-mi aluneci in picaturi rotunde spre degete, sa-mi umezesti unghiile si sa picuri pe perna pe care ma odihneam cu tine.
...si tu ma provocai la lupta cu clipele care treceau, ma provocai sa nu ma pierd in privirea ta, ma provocai sa nu iti ating buzele decat cu varful degetelor mele calde, ma doreai sa-ti fiu zambet timid in coltul gurii tale intredeschise in timp ce visele tale ma visau lacat al amintirilor din mult prea agitatul tau ocean albastru.
Mai stai putin in ochii mei. Mi-e bine. Imi esti tu. Iti sunt eu. Ma scurg nevazut spre temnitele cuvintelor pe care nu poti sa mi le rostesti, precum urletul sirenelor ambulantelor care ne-au speriat pentru cateva secunde. Linisteste-te. Hai inapoi in ochii mei. Inca iti doresc respiratia, inca iti soptesc lacrimile, mai pot sa-ti aud rasul, iti simt parul printre degete. Esti aici...nu esti doar o iluzie a imaginatiei si gandurilor mele.
Sunt inca aici, mister al privirii tale, necuvant al buzelor tale, sunet al valurilor tale, iluzia formelor tale, mana din parul tau, lacrimile uscate de pe obrazul tau.
M-ai sorbit precum un cocktail de alizee si nori de ploaie de vara, m-ai grait ca pe o silaba...Inca te pierzi cu degetele pe pielea bratului meu stang, inca picuri pe perna mea, insa eu pot sa tac si sa nu clipesc. Nu vreau sa-ti pierd geometria, nu pot sa nu te mai strig, nu am invatat sa renunt a-ti mai fi umbra pe canicula, dar mai pot crede in rima buzelor tale pe care nu doresc sa le tatuezi cu cuvinte. Doar lasa-le intredeschise pentru clipa in care se va face dimineatza..."
-------------------------------------------------------------------------------------
***Nu stiu de ce am scris cele de mai sus, dar ma bucur ca nu le-am ignorat cand imi rodeau in gand in timp ce veneam spre casa pe strada pe care am crescut. E o noapte calda si plina de parfum***
...si tu ma provocai la lupta cu clipele care treceau, ma provocai sa nu ma pierd in privirea ta, ma provocai sa nu iti ating buzele decat cu varful degetelor mele calde, ma doreai sa-ti fiu zambet timid in coltul gurii tale intredeschise in timp ce visele tale ma visau lacat al amintirilor din mult prea agitatul tau ocean albastru.
Mai stai putin in ochii mei. Mi-e bine. Imi esti tu. Iti sunt eu. Ma scurg nevazut spre temnitele cuvintelor pe care nu poti sa mi le rostesti, precum urletul sirenelor ambulantelor care ne-au speriat pentru cateva secunde. Linisteste-te. Hai inapoi in ochii mei. Inca iti doresc respiratia, inca iti soptesc lacrimile, mai pot sa-ti aud rasul, iti simt parul printre degete. Esti aici...nu esti doar o iluzie a imaginatiei si gandurilor mele.
Sunt inca aici, mister al privirii tale, necuvant al buzelor tale, sunet al valurilor tale, iluzia formelor tale, mana din parul tau, lacrimile uscate de pe obrazul tau.
M-ai sorbit precum un cocktail de alizee si nori de ploaie de vara, m-ai grait ca pe o silaba...Inca te pierzi cu degetele pe pielea bratului meu stang, inca picuri pe perna mea, insa eu pot sa tac si sa nu clipesc. Nu vreau sa-ti pierd geometria, nu pot sa nu te mai strig, nu am invatat sa renunt a-ti mai fi umbra pe canicula, dar mai pot crede in rima buzelor tale pe care nu doresc sa le tatuezi cu cuvinte. Doar lasa-le intredeschise pentru clipa in care se va face dimineatza..."
-------------------------------------------------------------------------------------
***Nu stiu de ce am scris cele de mai sus, dar ma bucur ca nu le-am ignorat cand imi rodeau in gand in timp ce veneam spre casa pe strada pe care am crescut. E o noapte calda si plina de parfum***
luni, 18 februarie 2008
And I think to myself...what a wonderful world !
Aseara am avut parte de una dintre cele mai solare si pozitive experiente din ultima perioada : concertul lui Ioan Gyuri Pascu din Blue Monday. Mi-am dorit de multa vreme sa rad cu toata fiintza mea intr-o seara placuta de duminica, sa nu fiu mintit cu texte de 2 lei intre 2 piese doar ca sa mai treaca timpul, sa se termine concertul, sa-si ia "entertainerii" banutzii si apoi sa dispara precum magarii in ceatza.
Nu, in nici un caz nu s-a intamplat asa ceva la concertul de aseara. Ioan Gyuri Pascu debordeaza de o sinceritate iesita din comun fata de publicul sau. Din naturaletea si spiritul sau de vesnic copil mare izvoraste o cascada de glume care mereu au rolul de a face legatura dintre piesa incheiata si piesa care urmeaza, anticipandu-i titlul, dar mai ales de a ne impartasi o mica si tangibila parte a omului Ioan Gyuri Pascu. Am privit la un moment dat coperta albumului sau, pe care el apare stand turceste cu o chitara in brate intr-o "coaja de ou spart" avand pe cap o tichie traditionala jamaicana (el fiind un mare fan raggae)... si mi-am spus pentru prima oara "what a wonderful world". Intr-adevar, in acele momente nu mai tineam cont de nimic, savuram fiecare sunet din jurul meu, fiecare privire si fiecare zambet, fiecare ras bogat sau colorat al persoanelor din public. Vorbele lui Gyuri Pascu prindeau culoare in sufletul meu si chiar ma simteam ca intr-o sufragerie mai mare alaturi de prieteni, toti degajati si realmente deloc apasati de stresul cotidian, la un pahar de vorba. Aveam nevoie de acest sentiment din nou. Ajunsesem sa simt ca cele trei trepe pe care trebuie sa le urci pentru a ajunge pe scena din Blue Monday nu mai exista, ca scena nu mai exista, ca toata trupa se afla printre noi, ca noi nu suntem doar un alt public de club, ci ca suntem o mare gasca de prieteni galagiosi, pusi pe glume si mistouri, ironii fine si mult, mult bun simt si respect.
La finalul concertului am urcat pe scena la jam session impreuna cu Andras, patronul localului. Gyuri Pascu s-a pus la tobe, Andras a luat chitara, eu muzicutza si am inceput un tumultuos Pride and Joy al lui Stevie Ray Vaughan. A fost o situatie care m-a amuzat teribil venita din partea lui Vlady Cnejevici, care s-a uitat la mine la un moment dat si mi-a "soptit" cu toata sobrietatea lui impunatoare de haiduc sarb : "rupe-o" (referindu-se la mult indragitul meu instrument de suflat).
Mi-a facut o deosebita placere sa ma aflu pe scena din nou cu Ioan Gyuri Pascu pentru a doua oara, tot la un jam session, intr-o seara intre prieteni.
P.S. In curand voi pune si cateva fotografii si o mica filmare din timpul concertului. See ya around groovaholics !
Nu, in nici un caz nu s-a intamplat asa ceva la concertul de aseara. Ioan Gyuri Pascu debordeaza de o sinceritate iesita din comun fata de publicul sau. Din naturaletea si spiritul sau de vesnic copil mare izvoraste o cascada de glume care mereu au rolul de a face legatura dintre piesa incheiata si piesa care urmeaza, anticipandu-i titlul, dar mai ales de a ne impartasi o mica si tangibila parte a omului Ioan Gyuri Pascu. Am privit la un moment dat coperta albumului sau, pe care el apare stand turceste cu o chitara in brate intr-o "coaja de ou spart" avand pe cap o tichie traditionala jamaicana (el fiind un mare fan raggae)... si mi-am spus pentru prima oara "what a wonderful world". Intr-adevar, in acele momente nu mai tineam cont de nimic, savuram fiecare sunet din jurul meu, fiecare privire si fiecare zambet, fiecare ras bogat sau colorat al persoanelor din public. Vorbele lui Gyuri Pascu prindeau culoare in sufletul meu si chiar ma simteam ca intr-o sufragerie mai mare alaturi de prieteni, toti degajati si realmente deloc apasati de stresul cotidian, la un pahar de vorba. Aveam nevoie de acest sentiment din nou. Ajunsesem sa simt ca cele trei trepe pe care trebuie sa le urci pentru a ajunge pe scena din Blue Monday nu mai exista, ca scena nu mai exista, ca toata trupa se afla printre noi, ca noi nu suntem doar un alt public de club, ci ca suntem o mare gasca de prieteni galagiosi, pusi pe glume si mistouri, ironii fine si mult, mult bun simt si respect.
La finalul concertului am urcat pe scena la jam session impreuna cu Andras, patronul localului. Gyuri Pascu s-a pus la tobe, Andras a luat chitara, eu muzicutza si am inceput un tumultuos Pride and Joy al lui Stevie Ray Vaughan. A fost o situatie care m-a amuzat teribil venita din partea lui Vlady Cnejevici, care s-a uitat la mine la un moment dat si mi-a "soptit" cu toata sobrietatea lui impunatoare de haiduc sarb : "rupe-o" (referindu-se la mult indragitul meu instrument de suflat).
Mi-a facut o deosebita placere sa ma aflu pe scena din nou cu Ioan Gyuri Pascu pentru a doua oara, tot la un jam session, intr-o seara intre prieteni.
P.S. In curand voi pune si cateva fotografii si o mica filmare din timpul concertului. See ya around groovaholics !
sâmbătă, 16 februarie 2008
Si-a fost si LOVE 4 LIVE 2ND EDITION
Da. Aseara am cantat in Lord's Club de la ora 22.00 impreuna cu trupa in care activez, HEAVY FUEL, alaturi de care, dupa reactia neasteptata a publicului (au fost cu noi all the way pana la ultima piesa), tind sa cred ca am mai impartit putina dragoste sub diferite forme, dar mai ales am castigat inca o bulina alba incurajand muzica live 100%. Atat noi, cat si trupa Fist am tinut cu dintii de aceasta ocazie care a meritat pana la ultimul acord.
In cele ce urmeaza sunt mandru sa vi-i prezint si pe restul colegilor mei de trupa :
Luci Hulban - tobe si percutie ( suntem deja prieteni si colegi muzicali de aproape 3 ani, un om despre care nu pot sa am decat cuvinte de lauda, respect si apreciere pentru toata pasiunea sa pentru tobe si orice element de percutie )
Relu Cheregi a.k.a "Dr. Art Vandalay" - chitara solo (ne-am cunoscut intamplator pe un forum de specialitate si nu stiam ca suntem din acelasi oras. Am ajuns sa cantam impreuna, fara prea mari eforturi, datorita gusturilor muzicale mai mult decat asemanatoare sub multe aspecte, dar si faptului ca ne-am inteles de minune ca prieteni. In viatza de zi cu zi scoate dintii oamenilor...insa, ii mai si pune inapoi si tind sa cred ca majoritatea, daca nu toti pacientii lui sunt de sex feminin)
Alex "Fara Nume" - nu de alta, dar am uitat sa-l intreb care ii este numele de familie (scuzeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee Cretule) - bass (un tanar de constitutie "prajinoasa" precum instrumentul pe care il "vasleste", cretz, proaspat posesor a 17 ani de viatza pe Terra si a unui bass Fender Jazz Bazz activ despre care nu pot sa spun decat "JOS PALARIA TATA !!!" )
Moni - backing vocals (cea mai proaspata colaboratoare a trupei, cuminte, roscata, si cu o voce minunata, calda si patrunzatoare)
Mai sus se afla o selectie de poze de la concertul de aseara. Enjoy !
marți, 12 februarie 2008
Some windows should never be opened
...este motto-ul unui film "panicant" pe care l-am vazut recent - Secret Window, cu Johnny Depp. Desi, este mai vechi, Depp joaca rolul magistral al unui scriitor cu multipla personalitate, care ajunge sa transpuna in realitatea sa concreta realitatea bolnava a uneia dintre scrierile sale, intitulata sugestiv, Secret Window. Vi-l recomand cu caldura...trebuie doar mood.
Dar nu despre acest film doresc sa vorbesc aici si mai ales acum cand afara e un super soare si un mega frig.
De sambata incoace am intrat in "concert mode" (Joi, 14 Februarie am concert in Lord's de la ora 22). Am repetat cu trupa in draci si ma simt foarte in forma, sigur pe noi, sunam inchegat si chiar bine. Totusi, publicul va decide. Respect intotdeauna parerea publicului pentru care cant. Am un fior din acela cum aveam in liceu cand cantam cu primele trupe. Toata ziua numai blues si funk. Visam ritmic si credeam in puterea muzicii. Pana in ziua de azi cred cu aceeasi tarie ca limbajul muzical poate depasi granitele oricarei pudori, oricarei lipse neinspirate de cuvinte si gesturi, oricarei ezitari de a face un pas hotarat inainte, oricarei tendinte de a schimba ceva in viatza ta.
Ieri la repetitii am stat la un moment dat si am studiat playlist-ul pe care ni l-am ales pentru concert. Si atunci s-a deschis in mintea mea o fereastra din trecut. Versurile si piesele in sine isi aleg exponentii, isi aleg "purtatorii de cuvant". Poate vorbesc anapoda pentru unii dintre voi, insa tind sa cred ca intre mine si stilul muzical prin care am ales sa ma exprim, exista o legatura dincolo de orice exprimare verbala. Exista diferite ferestre prin care vad in afara, doar ca sunt de dimensiuni variabile si mai ales de forme variate. De aceea percep lumea uneori in diferite forme si dimensiuni. Atat mi se da voie....sau atat imi dau eu voie ???
...precum spuneam, citeam playlist-ul nostru intr-o mica pauza de tigara si cu sigurantza fiecare din noi avem ceva in comun deep down inside cu, macar, una dintre piese. Si toti avem un punct comun in care ne ragasim toti : una dintra compozitiile noastre instrumentale. Se numeste Anger Management. O sa o auziti in Lord's cei care veti veni. In aceasta piesa, fiecare ne uitam la celalalt prin diversele ferestre pe care ni le-am permis sa le deschidem sau sa le pastram inchise. Toti ne privim diferit si de aceea am ajuns sa ne amestecam perceptiile in ceea ce trebuie si vrem de fapt sa exprimam prin sunete : "toti avem ferestre secrete, pe care fiecare dintre noi decidem la un moment dat sa le deschidem sau sa le pastram inchise pentru totdeauna". Fereastra mea secreta o voi deschide joi la concert. Am decis ca e bine sa las lumina sa mai intre prin ea. Ard de nerabdare si vibrez la fel de adolescentin sa ajund sa vad ce priveliste se afla dincolo de aceasta fereastra. Poate va intrebati de ce am decis sa o deschid ? .......... Pentru ca nu exista doar o fereastra secreta. Toate ferestrele noastre ascund secrete, pentru simplul fapt ca fiecare dintre noi, in parte, acolo sus in "mansarda noastra" .... suntem "a secret window" ...
Sesam, deschide-te ! / ?
Dar nu despre acest film doresc sa vorbesc aici si mai ales acum cand afara e un super soare si un mega frig.
De sambata incoace am intrat in "concert mode" (Joi, 14 Februarie am concert in Lord's de la ora 22). Am repetat cu trupa in draci si ma simt foarte in forma, sigur pe noi, sunam inchegat si chiar bine. Totusi, publicul va decide. Respect intotdeauna parerea publicului pentru care cant. Am un fior din acela cum aveam in liceu cand cantam cu primele trupe. Toata ziua numai blues si funk. Visam ritmic si credeam in puterea muzicii. Pana in ziua de azi cred cu aceeasi tarie ca limbajul muzical poate depasi granitele oricarei pudori, oricarei lipse neinspirate de cuvinte si gesturi, oricarei ezitari de a face un pas hotarat inainte, oricarei tendinte de a schimba ceva in viatza ta.
Ieri la repetitii am stat la un moment dat si am studiat playlist-ul pe care ni l-am ales pentru concert. Si atunci s-a deschis in mintea mea o fereastra din trecut. Versurile si piesele in sine isi aleg exponentii, isi aleg "purtatorii de cuvant". Poate vorbesc anapoda pentru unii dintre voi, insa tind sa cred ca intre mine si stilul muzical prin care am ales sa ma exprim, exista o legatura dincolo de orice exprimare verbala. Exista diferite ferestre prin care vad in afara, doar ca sunt de dimensiuni variabile si mai ales de forme variate. De aceea percep lumea uneori in diferite forme si dimensiuni. Atat mi se da voie....sau atat imi dau eu voie ???
...precum spuneam, citeam playlist-ul nostru intr-o mica pauza de tigara si cu sigurantza fiecare din noi avem ceva in comun deep down inside cu, macar, una dintre piese. Si toti avem un punct comun in care ne ragasim toti : una dintra compozitiile noastre instrumentale. Se numeste Anger Management. O sa o auziti in Lord's cei care veti veni. In aceasta piesa, fiecare ne uitam la celalalt prin diversele ferestre pe care ni le-am permis sa le deschidem sau sa le pastram inchise. Toti ne privim diferit si de aceea am ajuns sa ne amestecam perceptiile in ceea ce trebuie si vrem de fapt sa exprimam prin sunete : "toti avem ferestre secrete, pe care fiecare dintre noi decidem la un moment dat sa le deschidem sau sa le pastram inchise pentru totdeauna". Fereastra mea secreta o voi deschide joi la concert. Am decis ca e bine sa las lumina sa mai intre prin ea. Ard de nerabdare si vibrez la fel de adolescentin sa ajund sa vad ce priveliste se afla dincolo de aceasta fereastra. Poate va intrebati de ce am decis sa o deschid ? .......... Pentru ca nu exista doar o fereastra secreta. Toate ferestrele noastre ascund secrete, pentru simplul fapt ca fiecare dintre noi, in parte, acolo sus in "mansarda noastra" .... suntem "a secret window" ...
Sesam, deschide-te ! / ?
joi, 7 februarie 2008
I feel good...ta-nana-nana-nana
...so good, so good....I've got yooooooooooooou.... Hehehehe ! :)
In ultima vreme ma simt plin de energie. "Mai mult Bubu, mai multa energie" ca sa zic ashea. Sunt mega activ in timpul zilei. Nu credeam sa spun vreodata ca imi face placere sa lucrez...Wow, odd situation, but feels nice and warm. Sunt ocupat cu tot felul de proiecte culturale, ma plimb, cunosc oameni si ascult oameni...si poate mai reusesc sa-mi si fac prieteni printre ei. Dar, nu despre lucru doresc sa discut. Acesta este doar un mic aspect al starii mele generale de bine din ultima vreme. Totusi cred ca vine primavara incet, incet. Insa, pentru a te simti bine nu trebuie sa ai un anotimp drept background.
Ieri, de exemplu, am avut o zi foarte linistita, si culmea, si insorita. In mare, in prima parte a zilei am incheiat un proiect, laude ("good job colega" si alte promisiuni) & bla bla.
Am vb. cu D din Top 5 Girl names I like (hihi) sa ne vedem si sa flendurim prin oras. Ceai sa fie. Initial, planul era sa mergem sa mancam chinezeste la un restaurant chinezesc, deschis chinezeste, in orasul nostru deloc chinezesc.
...asadar ne-am intalnit la un ceai. Ea s-a aflat pentru prima oara in acel loc de care ii povestisem deja de cateva ori, iar reactia ei la mesajul nescris de "welcome first timer" a fost pe undeva : "ce sentiment de liniste...feels kinda like being home", si lucrul acesta m-a facut sa zambesc de dupa bar de unde stateam. In mintea mea asa si doream sa fie : primitor, simplu, deloc sofisticat...ca acasa.
...si picam amandoi de foame, asta e la fel de important. Am cazut, intr-un final, de acord asupra aceluiasi fel de mancare : Bruschete cu ton (yummy, sanatos si acceptabil la pretz). Si aici intervine inca un motiv de a ma simti bine : le-am facut eu. Imi place la nebunie sa gatesc...Am coborat cu D in bucatarie si am inceput sa prepar bruschetele (Ana sper ca ai fost pe faza, din nou, cum se prepara, daca iti mai cere vreun client hamesit). Radeam, mai furam cate o felie de rosie, mai despre tablouri, mai despre pictori, mai despre trecut. Era ca intr-o emisiune culinara cu tot felul de invitati speciali. Chiar erau speciali...
...am mancat in liniste. Apoi ceai. Eu Vietnam Jasmine, ea dupa ce a gustat de la mine a facut aceeasi alegere. In jurul acestei vraji gustative din Orientul Indepartat au inceput povestile. Credinta, vise, despre tacere, demoni, maturitate, vise din nou, picturi...
...in coltul incaperii la o masa, un el si o ea, de liceu, imbujorati, ea emotionata si stangace, el natural si sigur, ea il sorbea din ochi, lui ii zburau ochii dupa umbrele de pe pereti, el, "filosofa" trecand de la poezie pana la film prin toata acea perioada fireasca a evolutiei in care "adevarul sta doar in carti"..., ea asculta fastacita, el "impresiona", ea era "impresionata". Erau draguti, zambeam si noi, taceam si-i ascultam. Si noi am fost asa in liceu, poate la fel de draguti, la fel de copii, la fel de visatori, la fel de indragostiti de viatza, de sentimente, de aceleasi vise despre care vorbim acum, la fel de fascinati de aceleasi taceri...
...NU vreau sa se termine niciodata...
...Some things never change..."Staircase Infinities"...Nu mai gandi asa mult.
In ultima vreme ma simt plin de energie. "Mai mult Bubu, mai multa energie" ca sa zic ashea. Sunt mega activ in timpul zilei. Nu credeam sa spun vreodata ca imi face placere sa lucrez...Wow, odd situation, but feels nice and warm. Sunt ocupat cu tot felul de proiecte culturale, ma plimb, cunosc oameni si ascult oameni...si poate mai reusesc sa-mi si fac prieteni printre ei. Dar, nu despre lucru doresc sa discut. Acesta este doar un mic aspect al starii mele generale de bine din ultima vreme. Totusi cred ca vine primavara incet, incet. Insa, pentru a te simti bine nu trebuie sa ai un anotimp drept background.
Ieri, de exemplu, am avut o zi foarte linistita, si culmea, si insorita. In mare, in prima parte a zilei am incheiat un proiect, laude ("good job colega" si alte promisiuni) & bla bla.
Am vb. cu D din Top 5 Girl names I like (hihi) sa ne vedem si sa flendurim prin oras. Ceai sa fie. Initial, planul era sa mergem sa mancam chinezeste la un restaurant chinezesc, deschis chinezeste, in orasul nostru deloc chinezesc.
...asadar ne-am intalnit la un ceai. Ea s-a aflat pentru prima oara in acel loc de care ii povestisem deja de cateva ori, iar reactia ei la mesajul nescris de "welcome first timer" a fost pe undeva : "ce sentiment de liniste...feels kinda like being home", si lucrul acesta m-a facut sa zambesc de dupa bar de unde stateam. In mintea mea asa si doream sa fie : primitor, simplu, deloc sofisticat...ca acasa.
...si picam amandoi de foame, asta e la fel de important. Am cazut, intr-un final, de acord asupra aceluiasi fel de mancare : Bruschete cu ton (yummy, sanatos si acceptabil la pretz). Si aici intervine inca un motiv de a ma simti bine : le-am facut eu. Imi place la nebunie sa gatesc...Am coborat cu D in bucatarie si am inceput sa prepar bruschetele (Ana sper ca ai fost pe faza, din nou, cum se prepara, daca iti mai cere vreun client hamesit). Radeam, mai furam cate o felie de rosie, mai despre tablouri, mai despre pictori, mai despre trecut. Era ca intr-o emisiune culinara cu tot felul de invitati speciali. Chiar erau speciali...
...am mancat in liniste. Apoi ceai. Eu Vietnam Jasmine, ea dupa ce a gustat de la mine a facut aceeasi alegere. In jurul acestei vraji gustative din Orientul Indepartat au inceput povestile. Credinta, vise, despre tacere, demoni, maturitate, vise din nou, picturi...
...in coltul incaperii la o masa, un el si o ea, de liceu, imbujorati, ea emotionata si stangace, el natural si sigur, ea il sorbea din ochi, lui ii zburau ochii dupa umbrele de pe pereti, el, "filosofa" trecand de la poezie pana la film prin toata acea perioada fireasca a evolutiei in care "adevarul sta doar in carti"..., ea asculta fastacita, el "impresiona", ea era "impresionata". Erau draguti, zambeam si noi, taceam si-i ascultam. Si noi am fost asa in liceu, poate la fel de draguti, la fel de copii, la fel de visatori, la fel de indragostiti de viatza, de sentimente, de aceleasi vise despre care vorbim acum, la fel de fascinati de aceleasi taceri...
...NU vreau sa se termine niciodata...
...Some things never change..."Staircase Infinities"...Nu mai gandi asa mult.
miercuri, 6 februarie 2008
Concerte 2008
Helloz people. Din cand in cand o sa postez si anunturi despre concerte la care voi participa sau la care voi merge. Pe februarie si martie sunt deja concentrat asupra a doua evenimente :
14 FEBRUARIE : LORD'S CLUB prezinta editia a doua a ceea ce cativa dintre noi dorim sa devina o traditie, si anume, "LOVE 4 LIVE" - concert de Velantains Dei - la care participa trupe locale. Anul acesta se vor arata publicului : HEAVY FUEL (trupa in care cant eu - www.myspace.com/heavyfuelband ) si FIST ( www.trupafist.ro ). Ceea ce dorim sa scoatem right in the spotlight este dragostea pe care noi, cei de pe scena o purtam fata de muzica si mai ales pentru muzica live. INTRAREA ESTE LIBERA, iar concertul va incepe la ora 22.00. Va asteptam sa impartasim feelings !
11 MARTIE : BUDAPESTA, A 38, concert Richie Kotzen (pentru cine nu stie, el este chitaristul trupei Mr. Big) - mare om, mare chitarist cu coaie cat casa, heartbreaker, idolul femeilor din Japonia si jumatate din Asia. Eu voi fi acolo cu inca vreo 9 prieteni. Biletul nu este deloc scump, acesta ajungand in jurul sumei de 70 Lei. Merita vazut, merita ascultat, deoarece cine stie cand mai avem onoarea sa vina atat de aproape de noi un asemenea gigant al chitarei.
marți, 5 februarie 2008
My "High Fidelity" Top 5s
Helloz people. Acum cateva zile am avut placerea sa revad unul dintre filmele mele preferate si anume High Fidelity. Inca sunt sub influentza lui si ma simt oarecum "fidelizat" si al dracului de bine. Si acum, in timp ce scriu, ma simt foarte linistit. Ceea ce m-a facut sa devin un fan inrait al acestei pelicule a fost insasi normalitatea scenariului, exceptand faptul ca John Cusack si-a dat in ochii mei "doctoratul" in actorie. Absolut exceptional. Wooooooooooooooooooooow !!! Un alt aspect pe care nu il regasesti foarte des in filme este "sindromul si nevoia de categorizare" ( Burger nu te lua de mine ca iar folosesc cuvinte din psihologie, hehehehehe) si aici ma refer la TOP 5-urile personajului lui Cusack, Rob. Ce pare atat de iesit din comun ? Orice poate fi "top 5ed" fara sa ne dam seama. Fiecare dintre noi ajungem la un moment dat sa fim la randul nostru un Rob si sa incepem sa "top 5alim" pe diverse teme mai mult sau mai putin aberante, cu fond sau fara. In ultima perioada ma regasesc al dracului de mult in acest film, parca viatza mea ar fi un scenariu alternativ si totodata identic cu cel al filmului / cartii lui Nick Hornby, dupa care a fost facut...and I LOVE IT !!!
Am si eu TOP 5s mai mult sau mai putin constiente sau constientizabile, si o sa le dezvalui imediat. Nu stiu de ce nu am bagat in seama aceste aspecte pana acum. Probabil pentru faptul ca eram prea "ocupat", "interesat", "concentrat", "incordat" sau ma-sa stie ce alte post-it-facts din astea cotidiene de gen relatii cu prieteni, socializare excesiva, comunicare excesiva chiar, indragosteli aiurite si nevinovate. HO MAH, ca nu se termina maine lumea !!! Take it easy boy. Poate din nevoia asta brusca de a lua o gura de aer e bine sa te asezi singur la o masa, sa-ti aprinzi o tigara si sa incepi sa elaborezi diverse Top 5s. Te face sa te regasesti si sa te regandesti, si poate iti mai si tragi o palma dulce si suava peste obrazul gros ca sa vezi pe unde de situezi pe harta sufletelor hiperactive.
Deci, aprinzandu-mi tigara de care vorbeam mai sus, here I go :
Top 5 - Dreamjobs:
1. Pescar in Barbados
2. Cascador
3. Redactor la Rolling Stone Magazine
4. Proprietar de casa de discuri
5. Arhitect
Top 5 - Trafic signs I'd like to be :
1. "DEAD END"
2. "Cedeaza trecerea"
3. "Drum cu prioritate"
4. "Trecere de pietoni"
5. "Claxon interzis"
Top 5 - People I'd like to work with :
1. Richard Branson (Virgin)
2. Nick Hornby (scriitor)
3. David Gilmour (Pink Floyd)
4. Quentin Tarrantino
5. Mama
Top 5 - Places I wanna move to :
1. Sibiu
2. Scotia
3. Insula Santa Lucia
4. Paris
5. Alaska
Top 5 - All time fav songs :
1. Miss you, hate you (Joe Bonamassa)
2. Shine on you crazy diamond (Pink Floyd)
3. Child in time (Deep Purple)
4. Seagull (Paul Rodgers & Bad Company)
5. Come Undone (Duran Duran)
Top 5 - Girl names I really like:
1. Andreea
2. Carmen
3. Delia
4. Maia
5. Margareta
Top 5 - People I'd love kicking their ass :
1. Coby Bryant (NBA shithead)
2. Justin Timberlake (Iustin Bustean Lac sau ceva de genul)
3. Jon Bon Jovi (pt. ca mai am putin de tot sa ajung sa urc cu vocea ca el)
4. Vecina de la 5 (pt. ca urla ca o dementa cand se f..e)
5. O anumita profa pe care am avut-o in faculta, insa cred ca trebuie sa stau la rand
Cam astea ar fi unele dintre "topurile cinci" care mi-au stat o vreme pe cap. Altele voi face in functie de diferitele contexte din viitor.
Untill then...use a condom !
Yours truly, Ali Baba & The Funky Human Pussys
Shalom....
Am si eu TOP 5s mai mult sau mai putin constiente sau constientizabile, si o sa le dezvalui imediat. Nu stiu de ce nu am bagat in seama aceste aspecte pana acum. Probabil pentru faptul ca eram prea "ocupat", "interesat", "concentrat", "incordat" sau ma-sa stie ce alte post-it-facts din astea cotidiene de gen relatii cu prieteni, socializare excesiva, comunicare excesiva chiar, indragosteli aiurite si nevinovate. HO MAH, ca nu se termina maine lumea !!! Take it easy boy. Poate din nevoia asta brusca de a lua o gura de aer e bine sa te asezi singur la o masa, sa-ti aprinzi o tigara si sa incepi sa elaborezi diverse Top 5s. Te face sa te regasesti si sa te regandesti, si poate iti mai si tragi o palma dulce si suava peste obrazul gros ca sa vezi pe unde de situezi pe harta sufletelor hiperactive.
Deci, aprinzandu-mi tigara de care vorbeam mai sus, here I go :
Top 5 - Dreamjobs:
1. Pescar in Barbados
2. Cascador
3. Redactor la Rolling Stone Magazine
4. Proprietar de casa de discuri
5. Arhitect
Top 5 - Trafic signs I'd like to be :
1. "DEAD END"
2. "Cedeaza trecerea"
3. "Drum cu prioritate"
4. "Trecere de pietoni"
5. "Claxon interzis"
Top 5 - People I'd like to work with :
1. Richard Branson (Virgin)
2. Nick Hornby (scriitor)
3. David Gilmour (Pink Floyd)
4. Quentin Tarrantino
5. Mama
Top 5 - Places I wanna move to :
1. Sibiu
2. Scotia
3. Insula Santa Lucia
4. Paris
5. Alaska
Top 5 - All time fav songs :
1. Miss you, hate you (Joe Bonamassa)
2. Shine on you crazy diamond (Pink Floyd)
3. Child in time (Deep Purple)
4. Seagull (Paul Rodgers & Bad Company)
5. Come Undone (Duran Duran)
Top 5 - Girl names I really like:
1. Andreea
2. Carmen
3. Delia
4. Maia
5. Margareta
Top 5 - People I'd love kicking their ass :
1. Coby Bryant (NBA shithead)
2. Justin Timberlake (Iustin Bustean Lac sau ceva de genul)
3. Jon Bon Jovi (pt. ca mai am putin de tot sa ajung sa urc cu vocea ca el)
4. Vecina de la 5 (pt. ca urla ca o dementa cand se f..e)
5. O anumita profa pe care am avut-o in faculta, insa cred ca trebuie sa stau la rand
Cam astea ar fi unele dintre "topurile cinci" care mi-au stat o vreme pe cap. Altele voi face in functie de diferitele contexte din viitor.
Untill then...use a condom !
Yours truly, Ali Baba & The Funky Human Pussys
Shalom....
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
